Editorial: Sișu la Antena2 sau rebranduirea rapului românesc

În ordinea în care apar într-un anumit top, „subiectele abordate de artiștii hip-hop” sunt:

1. Cartierul, tovarășii, drogurile
2. Banii și femeile
3. Băutura
4. Melodii de laudă pe diverse teme (muzică, bani, femei, sex etc)
5. Critici sociale
6. Ce mai au de împărțit hip-hoperii cu CNA-ul, colegii de breaslă, poliția, intelectualii;

Am redat această ierarhie exact așa cum apare ea într-unul dintre capitolele cărții „Made în Romania. Subculturi urbane la sfârșit de secol XX și început de secol XXI”, apărută sub coordonarea Ruxandrei Cesereanu, la editura Limes, Cluj-Napoca, în 2005.

Această carte pune în discuție o anumită parte a rapului românesc, însă prea puțin se precizează acest lucru.  Astfel, hip-hop-ul este corelat cu „o criză a valorilor”, „o refulare” care-și are propriul public, format cu precădere din adolescenți „cu probleme de adaptare socială, cu nivel cultural scăzut, de proveniență urbană”. (vezi capitolul „B.U.G. Mafia și Paraziții- un exercițiu pentru mentalul colectiv românesc”, al aceleiași cărți)

Rapul românesc este asemenea unui iceberg ale cărui dimensiuni sunt apreciate, discutate doar după ceea ce este el la suprafață, adică după o mică parte a sa, cea expusă mediatic, fără a i se lua în calcul și profunzimile.

Lipsa de simț critic și de obiectivitate apar tocmai la persoane a căror spinare deontologică ar trebui să fie dreaptă, prin natura profesiei lor. Prin urmare, pentru unii, rapul românesc se reduce în continuare la Paraziții, B.U.G. Mafia, La Familia, la care se adaugă, de ceva timp, Guess Who și Grasu XXL.

E timpul să arătăm și cealaltă parte a icebergului numit rap românesc și,  să folosesc un termen consonant cu vremurile actuale, să-l rebranduim.

Tudor Sișu, prin prezența sa la „Conferința de presă” a Antenei2,  a pus un bun început mediatic în această direcție.

În primul rând,  el este un lider de opinie în rapul românesc. Datorită vechimii sale în acest gen și a atenției mediatice de care a tot avut parte, Sișu rămâne un nume reprezentativ în rapul autohton.

În al doilea rând, el s-a alăturat părții mai puțin cunoscute mediatic a „icebergului”(cei mai mulți dintre voi știți bine despre ce vorbesc). E o schimbare de perspectivă, de abordare a realității care se reflectă și în stilul său actual de rap. Mesajele au mai multă substanță, iar atitudinea este, în mare parte, calculată, doar flow-ul rămânând, predominant, același.

În cadrul conferinței de presă menționate, Sișu oferă imaginea omului matur, calm, sigur de sine și cumpătat. Spasmul „bagabonțesc” de odinioară se mai face simțit pe alocuri, dar doar la nivelul registrului lingvistic, deși, strategic plasate, înjurăturile pot avea efecte stilistice.

În schimb, nu mai este o surpriză lipsa de profesionalism a unora din media. De exemplu, ziarista Mirela Dinică mărturisește cu inocență că scria Șișu în loc de Sișu în articolele care-l aveau drept subiect. Nu e un caz izolat. Cornelia Popescu mărturisește ceva asemănător. „Ghinionul” lor se datorează lipsei de documentare, nu vreunei fatidice sarcini jurnalistice. Noroc de corectori! În aceeași ordine de idei, prezentatoarea Diana Munteanu se eschivează de la a-și recunoaște ignoranța cu privire la rapul lui Sișu ori, din moment ce-l are ca invitat în emisiune, de datoria ei profesională ar fi fost să se fi pus puțin la curent cu rapul pe care-l face Sișu în prezent. Mai mult de-atât, prin afectarea gesturilor la o scăpare argotică a lui, când , vorbind despre momentele sale de inspirație, zice Sișu că, uneori, poate o „arde” prost, Diana Munteanu dă dovadă de o superficialitate clișeică în receptivitatea la genul hip-hop. Aș găsi justificată o astfel de atitudine dacă aș putea zice că doar acela e rapul, cel de început care, că vrem sau nu să o acceptăm, se face vinovat de aceste prejudecăți. Dar a evoluat mult de-atunci și, mediatic, se știe prea puțin acest lucru.

Andrei Vulpescu, cunoscut în rap sub numele de Naighba, poate fi, de asemenea, văzut drept un lider de opinie în acest gen. El reacționează avocățește, dar în deplină cunoștință de cauză:

Percepția asta trebuie spartă odată și-odată. Pe mine mă deranjează că există încă, vizavi de  zona asta de muzică. Nici vorbă să fie niște băieți care fură, dau în cap, sparg bănci sau mai știu eu ce. Sunt niște băieți care au meserii onorabile, foarte mulți. Unii lucrează în publicitate, unii sunt medici, unii sunt ziariști, unii sunt te miri ce!

Ca lideri de opinie ai acestui gen muzical,  MCii noștri au puterea mediatică de-a schimba percepția aceasta stereotipizată asupra lui, iar primul pas constă tocmai în reprezentarea adecvată a rapului, prin calitatea, prestanța propriei vizibilități publice, de la suprafață spre adâncimi („icebergul”). Sișu e un exemplu concludent și , datorită reorientării sale, este în perfectă măsură să vorbească despre aceste aspecte, ceea ce și face:

S-au schimbat multe (în hip-hop). Abia acum a început să prindă sens și consistență chestia asta. La început era, așa, un elan de ăsta tineresc, un avânt…acum, sincer, deja a început să prindă un sens național. Adică deja vorbim de lucrurile noastre, de viețile noastre, de realitățile noastre. (…) Fiecare prezintă dintr-un anumit punct de vedere o latură a societății românești. (…) Puya ironizează practic proastele obiceiuri ale noastre, ale tuturor, inclusiv și-ale lui.

„Foarte puțină lume și, mai ales, telespectatorii știu că hip-hop-ul nu s-a lansat deloc în cartier, ci în față la Teatrul Național București…” zice Naighba. Concluzia mea e că a sosit timpul să luptăm pentru afirmarea mediatică a rapului nostru din moment ce avem MCii care să ne reprezinte… . Voi ce credeți?