Asa cum am afirmat, rap-ul s-a nascut in ghetto, nu in studio.
Rapul a venit ca un contraatac asupra politicii vremii actuale, respectiv anii ’90. La vremea aceea, politica era o modalitate de manipulare a omului, iar prin mesajul adus de rapperi, se dorea aducerea in fata a realitatii.
“Nu poti avea incredere in Guvern !”-Renegatii
Cuvantul devine arma lor impotriva sistemului si a mizeriei din tara. Rap-ul nu era considerat un gen muzical, ci mai mult un manifest impotriva tiranilor si a problemelor de ordin social. La inceputurile sale, rap-ul romanesc avea un mesaj direct, direct din strada, sustinut de un limbaj vulgar, insa asa cum am mai spus era mesajul strazii, care dezvaluia adevarata realitate :”daca vreau sa injur, ce pula mea, sa zica lumea ce-o vrea”.
Facand o corelatie cu actualul sens al underground-ului, mai bine zis al muzicii underground, descopar ca in vremea anilor ’90 muzica underground reprezenta de fapt muzica facuta in strada, printre betoane si cladiri parasite,cenzurata, nepermitandu-i iesirea la public ( ce deja devenea din ce in ce mai razvratit impotriva sistemului) caci putea dauna clar intergritatii sistemului politic, iar mizeriile sociale ar fi iesit la suprafata.
Actualul underground e mult schimbat, mesajul nu mai este pe atat de clar, iar treburile sunt ceva mai cenzurate decat ar fi trebuit sa fie atunci. Injuraturile sunt evitate pe cat posibil, versurile sunt atent compuse, iar mesajul isi pierde esenta. Intr-adevar e ceva mai altfel, mai elegant, catre un alt public si un alt sistem. Alte vremuri, insa aceleasi probleme.
Rap-ul a pornit din America, dar rap-ul este muzica tuturor, este singurul care nu face discriminare . Rap-ul reprezinta de fapt poezie de inspiratie urbana si chiar asta faceau “oamenii” la vremea aceea, isi spuneau viata si problemele, sustinuti de un beat, sub forma unei poezii necizelate inca, unde injuraturile erau singurele lor metafore.
Ca si nume din istoria rap-ului romanesc amintesc de :Vorbire Directa-’92, Morometii, Delikt, Black Underground Mafia, Parazitii, K.G.B, Renegatii, R.A.C.L.A, Dublu Sens, N.N.D, M&G, Da Hood Justice, Getto Daci, Ciuraru , Cimitirul Bellu, Pirats Klan, Memorialu’ Durerii, Judecata de Apoi. Desigur, nu as fi de iertat daca nu as aminti si de singura “gagica” prinsa in mrejele underground-ului: Mary Juana sau mai simplu Dana Marijuana-cea mai fidela fata, intr-adevar a ramas fidela rap-ului pana la capat.
De aceea sustin in continuare ca si o femeie poate face rap; daca in ’95, cand erau o mana de oameni dedicati culturii hip-hop si rap-ului in special, Marijuana s-a putut infiltra si a pus bazele istoriei culturii hip-hop din Romania, cu siguranta in secoulul 21 trebuie sa mai fie o mana de “gagici” revoltate si gata sa dea frau liber ego-ului constrans de societate.
Rap-ul e o stare de spirit care influenteaza calitatea acestuia, e pura poezie inspirata din social. Rap-ul nu a fost o modalitate de a castiga bani ci o modalitate de exprimare al unui ego satul de societate, iar Revolutia de la ’89 a fost punctul de plecare si impulsul de care aveau nevoie oamenii din underground. De la a asculta rap, produs de straini, pana la a face rap, in Romania, a mai fost un singur pas. De asemenea de la underground la mainstream a fost acelasi pas. Dupa 2000 rap-ul devine mediatizat si probabil acela a fost pasul catre mainstream, insa trebuie pastrata imaginea de inceput al rap-ului romanesc:” Facem muzica direct din ghetto”
