Psihotrop a lansat Mihai preda “Baltagul”. Bugales a produs instrumentalul si Tudor Marciu (Moving Records) s-a ocupat de mix/master.
Auditie placuta!
Versuri:
Roman tradițional mitic obiectiv:
“Baltagul” – care a fost scris
De Mihail Sadoveanu
Și a apărut în anu’
1930… deci
E-un roman interbelic încadrat în genul epic
Și este realist deoarece prezintă autentic
Prin personaje și prin reperele spațiale
O monografie a lumii pastorale.
Tema e călătoria
Și-avem motivul labirintului.
Gheorghiță-i inițiat de Vitoria,
De-aia e-un bildungsroman. Și tre’ să pui
La socoteală că în perspectiva narativă
Narațiunea-i la persoana a treia si e obiectivă
Cu focalizare zero și cu viziune din spate
Și mai e și heterodiegetică, frate!
refren:
Dacă ești rău, nu o să te bat,
Dar o să te ard fiindcă am baltag!
Vezi pe unde stai și vezi cum o dai!
Vezi ce faci cu baltagu’ că o să te tai!
Titlul reprezintă arma crimei, dar
Reprezintă și instrumentul justițiar,
Iar ca indici temporali
Reperele sunt luate din calendar (ortodox!)
Ca indici spațiali găsești
Satul Măgura Tarcăului si satul Cristeşti,
În zona Dornelor și a Bistriței,
Unde se vindeau oi și se făceau bișnițe.
Romanu-i structurat în 16 capitole
…a scris mult Sadoveanu, bravo lui!
În raport cu tema, ele pot fi grupate
În trei părți. Partea-ntâi
E constatarea absenței și pregătirile de drum;
Partea a doua: căutarea soțului dispărut;
Partea a treia: găsirea celui căutat,
Înmormântarea și pedepsirea celor prinși în fapt.
refren
Nechifor Lipan a plecat să cumpere oi,
Da’ din păcate n-a mai venit înapoi…
Și nevastă-sa, Vitoria, își visează soțu’
În ipostaze dubioase-n care părea c-a dat colțu’.
S-a dus la baba Maranda si preotul Dănilă
Și-a ținut post negru 12 sâmbete, sperând să vină,
Da’ tot nu s-a-ntors… și-atunci și-a dat seama
Să se duca la Bistrița, să se roage la Sfânta Ana
Ca să-i lumineze mintea, apoi la Piatra Neamț
Să anunțe dispariția și să facă un bilanț
Cu toate întamplările, să-nceapă cercetările
Da’ din păcate, n-au ajutat-o, și-au luat-o frustrarile.
Așa c-a plecat cu fi-su, Gheorghiță, să-l caute
Și-au luat și un baltag cu ei… așa, să se apere.
Au plecat pe drumu’ pe care Nichi l-a urmat
Și să vezi, frate, ce s-a întâmplat! (ce?)
refren
Între localitatea Sabasa și Suha, traversând pasul Stănișoara,
a fost găsit trupul neînsuflețit al unui oier pe nume Nechifor Lipan.
Revenim cu mai multe detalii în următoarea strofă…
Erau doi oieri. Nichi le-a vândut oi.
Și-au plecat toți trei prin cârciumi până când au rămas doi.
Nechifor unde era? Ia-l de unde nu-i!
Au rămas doar Calistrat Bogza și Ilie Cuțui.
Acești doi oieri deveniseră brusc boieri,
Stăteau în satu’ Doi Meri… treaba stătea în doi peri,
Că cică au cumpărat oile fără martori sau acte
Vitoria și-a dat seama că e ceva putred în spate.
S-a dus în localitatea Sabasa și l-a găsit pe Lupu,
Câinele lor… care a-nceput să zgurme pământu’
Și le-a arătat într-o râpă oasele lui Nechifor,
Craniul său avea o lovitură de baltag – priviți-o!
Vitoria face înmormântarea lui Nichi și îi invită
Pe prefect, pe Cuțui și pe Bogza, la o adică:
Gheorghiță aruncă baltagul, câinele sare la gât,
Bogza își recunoaște vina fiind pe moarte… și atât.
