Castigatorii concursului “Graffiti – Asa am inceput eu.”

Concursul organizat de HipHopLive “GRAFFITI – Asa am inceput eu s-a incheiat astazi.Castigatorul trebuia anuntat in data de 1 aprilie 2012 dar eu m-am gandit sa va fac o surpriza si sa anunt chiar  astazi castigatorii.

Da, castigatorii.

Pentru ca vrem sa va incurajam sa participati si in viitor la astfel de concursuri organizate de HipHopLive, a fost introdus si premiul II!

Premiul I consta in:

  • 1 x MTN BLACKBOOK;
  • 1 x GROG MARKER;
  • 1 x MTN COLORS KEYCHAIN;
  • 10 x MTN HELLO MY NAME IS STICKERS (plastifiate).

iar premiul II consta in:

  • 1 x MONTANA CANBAG;
  • 1 x MANUSI;
  • 1 x KOBRA MARKER;
  • 1 x MTN KEYCHAIN;
  • 10 x MTN HELLO MY NAME IS STICKERS (plastifiate).

Premiul I ii revine lui JENT

Intr-o zi mohorata de toamna in 2008, eu impreuna cu unul dintre amicii mei cei mai buni de pe vremea aia, copii fiind, eu aveam 14 ani iar el 13, ne-am luat inima in dinti.. si am hotarat sa mergem la depoul de la Industriilor. Ca sa ne justificam lipsa de acasa intreaga noapte, eu le-am spus alor mei ca dorm la el acasa, iar el la fel. Informati de un writer mai mare din Colentina, stiam oarecum cum trebuia sa procedam pentru a ajunge acolo. Cu vreo 2-3 tuburi din alea ieftine am pornit la drum pe la pranz.. Ajunsi acolo am stat intr-un loc mai retras si ne uitam cum sunt manevrate metrourile prin yard.. a durat cam mult.. cand au terminat era deja seara.. Am intrat, am ajuns langa un metrou, inima ne batea foarte tare.. idiotu cu care eram.. ca dupa faza aia nu il pot numi altfel a scapat tubu din mana.. ne-am speriat amin2 de nu mai stiam in ce directie sa o luom.. am fugit unpic mai departe de locul din care am asteptat sa se elibereze zona. Eram atit de speriati ca nici nu i-am reprosat ceva atunci, pe moment. Nu mai realizam nimic, nici macar nu imi amintesc ce gandeam. Dupa o ora, sau poate mai bine, dupa ce am vazut ca nu s-a vazut nici o miscare, ne-am apropiat usor, am studiat din nou zona si am decis sa mai incercam odata. Ajunsi langa acelasi vagon, facand ultimele verificari, imi suna telefonul care nu era pe silent cum ar fi trebuit sa fie.. In tot depoul rasuna melodia “M&G – Sa Dansam”, iar eu enervat mai mult decat speriat ca nu puteam sa bag mana in buzunarul de la blugi sa opresc dracia de telefon pentru ca purtam manusi dinalea de la farmacie.. Am luat-o la fuga, si ne-am oprit pe camp unde am stat pana s-a deschis metroul la 5 dimineata.

 

Premiul II ii revine lui STEFAN

Intotdeauna mi-au placut desenele pe care le vedeam pe vechine IVE. Mergeam la metrou doar sa ma uit la ce a mai aparut, cine a mai crossat pe cine sau care a fost prins si si-a lasat opera neterminata (da, stateam si ma uitam ca prostul la metrouri). Povestea mea ca writer (sau ce eram atunci) a inceput in 2005. Nu m-am gandit serios sa ma apuc decat dupa ce am vazut Style Wars intr-o seara de vara, impreuna cu un prieten (pe care ulterior l-am si “corupt” de altfel sa inceapa sa scrie cu mine). Ziua urmatoare am fost la Rulez, m-am inarmat cu un Hardcore negru si un marker mov si am mers intr-un loc mai ferit sa fac niste tag-uri…primele. Problema a fost ca, in momentul in care eram gata sa apas pe “buton”, mi-am dat seama ca nu aveam un nume de “graffer”, nu ma gandisem la asta, asa ca am dat cu un nume pe care il foloseam de mult timp pe net si acelasi a ramas pana acum. La scurt timp am facut primul desen, care a fost unul curajos, cat un perete de pasaj pietonal (7-8m latime /2m inaltime) care l-am facut la 2 noaptea pe un ger cumplit, imbracat in tricou (sa nu ma murdaresc de vopsea) si la lumina unui blitz de telefon.
De atunci, am avut parte de zile, nopti si actiuni de care o sa imi aduc aminte mereu – alergat prin tuneluri, pierdut un adidas superstar la Industriilor (il declar nul) cu mecanici de metrou dupa mine, mituit paznici cu tigari si jumatati de Polar sau Scandic sa ne lase sa scriem, discutii cu politia in care tot grupul avea 15 ani dar eram toti barbosi sau bataia cu niste tigani in care se trezise simtul civic si erau impotriva vandalizarii. Am crossat la inceput din nestiinta, am fost si crossat, am cunoscut o gramada de oameni interesanti, am simtit adrenalina de a face ceva ilegal, de a pleca noaptea de acasa si a reveni dimineata, am trait bucuria pentru faptul ca mesajul meu e citit de lume si m-am suparat cand un desen a disparut a2-a zi dupa ce il facusem. Poate, cine stie, chiar am pus pe cineva pe ganduri sa se apuce asa cum m-au pus si pe mine altii prin desenele lor. Graffiti-ul mi-a oferit un stil de viata pe care l-am gustat din plin si nu regret nicio secunda ce am facut. Cam asta ar fi un rezumat al rezumatului povestii mele.

 

Castigatorii vor fi contactati pe mail pentru a stabili astfel detaliile pentru a intra in posesia premiilor.

Distribuie

Comments

comments