Faust a lansat piesa intitulata “Rasina” in colaborare cu Motanu’. Instrumental produs de Kostaki, de mix/master s-a ocupat Valentin Musat Muresanu. Artwork facut de ジ KDJ.
_________________________
Tălpile mă dor,
C-alerg prea mult și nu mă-ntorc,
Un pas îl las în urma mea,
Altu-l întind spre viitor.
Deși mi-e și dor de mulți,
Ce-o fi-n sufletu’ lor?
Stau pe loc cu privirea-n gol
Sau fug întruna s-umplu goluri.
_____________________________
Propag peste foi sentimente noi,
Ghidat de pași prin lume,
Tălpile mă dor c-am băgat drumuri lungi
Și nu las în urma mea decât formele de urme.
Peste foi amprente.Mulțumesc lui Dumnezeu
C-am prieteni și familie
Viața în travaliu,
Chiar și-așa tot iau tramvaiu ăsta și-l duc pân’ la cap de linie.
Fug în echilibru ca un tren pe șine,
Un copac prin care curge sevă și rășină, când
Vântu zboară frunzele, simt pân’ la rădăcină
Cât de bine stau înfipt cu picioarele-n pământ.
Îmi caut răbdarea, vorba lu’ Motan,
“ya..ya..ia-le pe rând”
Mă conectez la sursă, bat aceeași cursă
‘n care scopu-i același mereu: s-aflu cin’ și ce sunt.
În ce fac mă dedic cu totul,
Acord timp pân-ating acorduri
Simt cum bate cordu’ și-ncep să respect
Că bate în scop bine definit și pulsu’ printre bătăi în piept.
Nu pot să fiu ipocrit cu mine, uneori încerc,
Când am pretenții de la oameni să fie sinceri,
Amețesc când pașii ăștia tot se-nvârt în cerc
Fie soare pe cer, ploaie, zăpadă și ger.
Io n-am dobândit nimic fiind un laș, doar prin curaj,
Unii nu-și caută pacea că poate-i prea mare deranj, poți să te lași
Purtat de pași, spre un drum bun ce-l eviți inconștient fiindcă pare miraj
Nu poți să cumperi sau să vinzi liniște, că n-are gramaj, nu se dă gaj..d-aia…
_____________________________
Tălpile mă dor,
C-alerg prea mult și nu mă-ntorc,
Un pas îl las în urma mea,
Altu-l întind spre viitor.
Deși mi-e și dor de mulți,
Ce-o fi-n sufletu’ lor?
Stau pe loc cu privirea-n gol
Sau fug întruna s-umplu goluri.
_____________________________
Tălpile mă dor, însă nu cad,
Binecuvântat și cu bine și cu rău și cu sete.
Tălpile mă dor, însă nu cad,
De la gând, la cuvânt, la faptă.
Tălpile mă dor, însă nu cad,
Binecuvântat cu familie, cu un rol și cu prieteni.
Tălpile mă dor, însă trec iar
De la idee la acțiune, la artă.
Mă pierd în vegetația asta des,
Nu-i despre bani, despre festuri, când mă manifest.
Dau randament când cei mai mulți intră în panică,
Evoluția mea-i atâta de organică.
Pe unde mergi, ai grijă ce semințe plantezi,
Cum îl concepi, apoi cum te ții de plan, vezi,
Am rădăcini adânci că site-urile darkweb,
Poa’ să vină și taifunul, rămân la fel.
Oamenii’s boala mea, asta-i comoara mea,
Își taie din creangă de-o viață-ntreagă, de ce să
ÎI fac să-nțeleagă, aș întrerupe progresul,
Toate se leagă, până e gata procesul.
Scoarța mea nu vede nimeni, văd doar suprafața mea,
Pan’ la coroană mă-ncarc grav,
Mă hrănesc cu oameni și soare și oameni calzi,
Camarazi, d-aia azi mă găsești în..
Pădure, te auzi în ecou,
Nu e nicio urmă de rău,
Rar ca și o floare de colț,
Asta e momentul, e-al tău.
Viață revărsată peste frunze,
Scapă de-acu o clipă de iluzie,
Ai atins esența din nou,
Capătă sens, aș mai zice multe,
Da’ nimeni nu m-aude
Și pomul se cunoaște după fructe.
_____________________________
Tălpile mă dor,
C-alerg prea mult și nu mă-ntorc,
Un pas îl las în urma mea,
Altu-l întind spre viitor.
Deși mi-e și dor de mulți,
Ce-o fi-n sufletu’ lor?
Stau pe loc cu privirea-n gol
Sau fug întruna s-umplu goluri.
_____________________________
