Faust a lansat piesa intitulata “Nimic intamplator”. Instrumental produs de Faust, tot el s-a ocupat de mix/master. SivInk la artwork. vfx: Sonic.
Aveam 19 ani când am plecat de-acasă în capitală
Într-un pas timid da-ncrezător în tot ce va s-apară,
Chit că nu știam, nici cine sunt nici unde o să ajung
Sau că viața-i scurtă, dar până s-o-nțelegi e un drum lung.
Da-aș fi plecat pe jos, fără pesos, muah, muchos besos
La orașul meu – vrăjit de planșa din miraju meu,
N-aveam una de-un leu, doar astă viață s-o trăiesc din plin,
Dormeam mai des la Luki și la Radu decât la cămin.
“Las’ că toate vin, ține de toarte bine, toarnă vin,
Fă un șto mai gros și paharul s-a golit, fă-l iar plin”
Dar ceva pălește, mă trezește când mintea o înclin
La notat texte, c-am idei în cap, nici nu știu de unde-mi vin.
Și-apoi pe foi se-ntinde zilnic un text viu, ce mișcă
Și e cazul să-l trimit și să-l expun că altfel riscă
Să rămână o frântură scrisă dintr-o poezie..
Ce dacă n-o aud și alții o să-mi placă numai mie
_______________________________________
Ascultam în căști “Secretu din atom”, în drum spre metrou
Într-o zi în care-am mers si m-am văzut cu Gnom.
Nu-i nimic întâmplător,, lui trebuie să-i mulțumesc,
Că m-a băgat în seamă, și-a fost primu om din București..
Ce mi-a zis – “fă-o des – chiar de dis – dimineața
Chiar de dis-peri de nu iese, fă-o din nou și-nvață
S-o faci bine, că p-aici ăștia rânjesc și n-o să ierte
Dacă n-o faci iar io la vârsta ta aveam vreo 5 caiete…”
Eu am dat din cap, și-am băgat la cap, m-am dus acas’
Le-am pus cap la cap, mi-am dat peste nas și n-am stat:
Dădeam strofe c-un marker ținut pe post de microfon,
Ore de off the dome, ajunsesem s-o fac și când dorm,
Pân’ mă dor gâtul și plămânii, vocea mea de-atunci era pițigăiată,
Doar că iată – mă – am tras pe brânci
Într-o cameră mică unde dormi lângă unde mănânci
Nu mă gândeam vreo clipă cum vor veni roadele muncii dar….
_______________________________________
Ai mei s-au despărțit chiar când am plecat și mi-am luat avânt….
Dar știu cumva că-n sufletu lor o făcuseră de mult.
Le mulțumesc acum, n-o făceam, îi judecam atunci
Pân’ am văzut că m-au crescut cum au putut și-au tras pe brânci.
Dar zic asta cu jumă’ de gură și-o scriu un pic stâlcit,
Dar cum să deznod firele astea ce mi s-au încurcat
Pe suflet?? și de ce mi-ar fi mai bine să nu spun?
Pân’ la urmă de nu scriu ce simt când fac versuri, la ce bun?
Că scrisu’ – — asta chiar mi-a fost alături
De când pixu’ – nu lega cuvinte cu care să pot să mătur
Pe jos cu dume ce-i lovesc pe alții
Conectând relații, colectând reacții, cochetând apoi cu frații
Ce mi-au apărut pe parcurs, coaie cum au mai curs
C-alcoolu’ vineri și-apa sâmbetei pe care s-au dus…
Dar pân-acolo-s încă la început acum
Am 14 texte bombă, cred că-i cazu’ să leg de-un album
Dar cum să fac asta dacă n-am un ban?
Acasă-i jale, am știut instant când m-am lovit de-un mare „N-am”
Iar eu n-am cum să renunț, – povestea-asta nu se-ncheie,
N-am voie să pierd, am nevoie de timp și de-o idee
Și-o să sar peste detalii, că e la mintea oricui
Din ce-am făcut de-un sandwich, țigări, ore la studio și-un cui/
Vorba lui VD, nu-i secretu nimănui
Acum oricine vede scot secrete din joben când în studio mă-ncui
Timpul trece repede – n-o să mint că parcă lasă urme
Dar am lăsat și eu urme-n timp, uite – am făcut 15 albume
Și ăsta-i număru 16, cifră ce n-are cum să-mi placă
M-am lăsat de prostii la timp, altfel erau să mi-l facă
Dar – acum parcă ar putea să-mi judece orice pitic
Din ce scriu, oricine – ca și cum n-aș fi singuru critic
Am primit o șansă, da’ am fructificat-o și-am muncit-o
Numai io știu cât, fiindcă n-am băgat vreodată cheat-uri
Muzica-am iubit-o, înc-o fac, de când aud bitu
Și mă pun la treabă din nou, oricând pregătit să intru
Încă de la intro, poate alții cred că-i o prostie
Dar mi-am trăit viața cum știu, și-a devenit POEZIE
