”Orașul natal, locul în care am trăit până la finele adolescenței, are aria urbană de dimensiuni asemănătoare cu ale Sălăjanului. E adevărat că pe înălțime Sălăjan e mai aproape de nori. Singurele turnuri din micul oraș, nu erau clădiri de locuințe. Erau CET-urile care ne încălzeau locuințele. Ulterior au fost demolate.
Când în Sălăjan s-a spus prima dată «băiat de cartier», brusc, orășelul meu a devenit un cartier. «Cartierul» meu însuma mii de suflete, farmacii, tutungerie, cinema, casă de cultură, hotel, măcelărie, fabrică de pâine, discoteci, ExtremeBoyz – trupă de breakdance -, T.O.C. și B4Squad, și mai apoi Problem Kids – trupe de rap.
Când trupa La Familia a spus prima dată «Dumnezeu e băiat de cartier», «cartierul» meu îndeplinea toate condițiile pentru a avea un dumnezeu legitim, de cartier, deoarece deținea cele mai multe biserici raportate la numărul de locuitori, dispersate pe trei niveluri de altitudine – prima la 240 de metri adâncime, șaptesprezece la cota orașului, iar alte trei cocoțate la 600 de metri înălțime. De atunci și până azi, le-a crescut numărul cu siguranță.
Când viața ne-a dat responsabilități, am spart trupele – am lăsat în urmă pașii de dans, am agățat microfoanele-n stativ – și ne-am împrăștiat. Câteva lucruri, însă, au fost cu noi pretutindeni: buletinele, Dumnezeu, amintirea părinților și a fraților, bătăile inimii și, La Familia în difuzoare.
Astăzi, HipHopKulture îl are în prim-plan pe Sișu Tudor, omul responsabil pentru închegarea uneia dintre cele mai unite găști muzicale din capitală.
Sișu Tudor, omul pentru care loialitatea este o calitate emblemă.
Și iubit, și urât, legendă și individ, un poet urban sensibil care și-a găsit calea: CAMARAD.
Împreună pentru mișcarea Hip-Hop!”
Ciprian Alexandrescu
