interviu: Gani: „Din 1000 de persoane care ne ascultă, dacă reuşim să dăm de gândit la 10, e o reuşită“

Corina Cosmescu s-a gandit sa se intalneasca cu Gani si sa vorbeasca cu ea despre planurile de viitor dar si de prezent ale artistei. Au discutat despre cum sunt privite femeile din sfera hip hop din Romania, despre viitorul album al lui Gani, dar si despre actuala clasa politica si ce fac cetatenii pentru ca a schimba – sau nu – ceva din acest puncte de vedere.

Trebuie anuntat faptul ca intervievatoarea noastra nu are experienta in hip-hop, dar si-a dorit sa faca un interviu cu Gani.

Va invit sa cititi acest interviu.

Zilele trecute m-am întâlnit cu Gani la o cafea şi am discutat despre „Rimă organizată“, noul album pe care îl va lansa luna aceasta. Din vorbă în vorbă, Gani mi-a explicat ce mesaje vrea să transmită prin muzică şi cu ce probleme s-a confruntat până a reuşit să se facă auzită.

Corina Cosmescu: Spune-mi despre noul tău album.
Gani: Va avea 15 piese şi lucrez la el de foarte mult timp. Am început să scriu piesele de prin 2009, în timp ce pe cele mai recente le-am scris acum câteva luni. Abordarea e un pic mai generalistă, dar totuşi cu multă implicare. Nu mai e acelaşi lucru ca la „Pagini de Oracole“, unde povesteam lucruri care mi s-au întâmplat, pe care le-am trăit. Aici povestesc cumva din exterior, din ipostaza de observator. Observ ce se întâmplă cu societatea, observ cum sunt privite femeile.

C.C.: Deci eşti mai detaşată, ca un privitor.
Gani:
Ca un privitor, dar încerc să-mi exprim şi punctul de vedere referitor la asta, încerc să abordez temele care pe mine mă intrigă. Am şi o piesă cu tentă politică, socială, la adresa tuturor celor care nu ne conduc cum trebuie, piesă care instigă nu la violenţă fizică, ci la individualitate în cadrul unei mulţimi. Vorbesc despre bătrâni, care de multe ori sunt ignoraţi ori sunt priviţi ca o pacoste, dar am şi piese despre pasiunea mea pentru scris sau battle-uri, pentru că n-am putut să mă abţin, îmi plac jocurile de cuvinte. Am piese împotriva stereotipurilor şi a prejudecăţilor, despre oamenii care vorbesc în necunoştinţă de cauză, doar pentru a critica. Şi multe alte subiecte, rămâne să le descoperiţi pe album.

C. C.: De-a lungul timpului ce mesaje ai vrut să transmiţi prin piesele tale?
Gani:
Primele piese au avut un mesaj social, se refereau la felul în care oamenii se raportează unul la celălalt, la diverse defecte umane. După aceea, pe primul material, am abordat mai multe teme: introspective, întoarcerea la copilărie, am avut chiar şi o piesă de dragoste, deşi nu-mi stă în fire să fac piese de genul ăsta, iar apoi am abordat teme mai mature. Una din ele se referă la imaginea femeii în societate. Am şi un avantaj că sunt fată în rap, deci pot să abordez subiectul ăsta din mai multe perspective.

C. C.: Pe ce perspectivă mizezi?
Gani:
Pe album am două perspective. În prima menţionez exemple de femei din istorie care eu consider ca ar trebui respectate şi recunoscute drept modele pentru tinerele din ziua de azi. Pe de altă parte, surprind o anumită tipologie feminină aflată la polul opus, dar pe refren menţionez că deşi e plin de fete de genul ăsta, nu toate suntem aşa şi că trebuie să se facă diferenţa.

C.C.: Eşti un model pentru tinerele fete care au ceva de zis şi care, văzându-te pe tine, zic: „Dacă tipa asta a putut, hai să fac şi eu, hai să arăt că se poate“.
Gani:
O MC-iţă din noul val mi-a spus că a fost motivată când ne-a văzut pe noi – pe mine şi pe Liry. Chiar mi-şi dori să urmeze şi alte astfel de cazuri. Uite, pe lângă asta, am primit feedback pozitiv şi de la fetele care activau înainte. Am vorbit cu Marijuana, cu Ganja, le place, ne respectăm reciproc.

C.C.: Care au fost dificultăţile peste care a trebuit să treci de-a lungul carierei?
Gani:
Unii ascultători sunt misogini, nici nu ascultă versurile (deşi, cel puţin în privinţa asta, consider că ne comparăm cu MC-ii bărbaţi – mă exprim la plural referindu-mă şi la mine şi la Liry), dar pentru simplul fapt că sunt fată, consideră că o trimitere la cratiţă e cel mai firesc lucru pe care l-ar putea face.

C. C.: Şi cum reacţionezi?
Gani:
M-am obişnuit cu astfel de comentarii, nu am cum să schimb mentalitatea în totalitate, ci doar să spun ce am de spus şi să încerc să le deschid ochii prin versuri.

C. C.: Mie mi se pare foarte mişto că tu ai curajul să spui lucrurilor pe nume într-un domeniu dominat de bărbaţi.
Gani:
Mersi. Nu mă plâng. Uite, interesant e că atitudinea asta misogină nu există la MC-ii consacraţi, care mă respectă, suntem prieteni, primesc sau îmi sunt acceptate propuneri de colaborări. Dar e trist că o întâlnesc la copii de 15 ani, care la vârsta asta se presupune că vin dintr-o nouă generație care e emancipată și gândește modern, dar… sunt teribiliști, încearcă să impresioneze pe internet.

C.C.: La un moment dat ai avut o piesă-campanie împotriva lui Geoană.
Gani:
A fost o serie de pamflete dedicate fiecăruia dintre cei trei candidaţi principali la preşedinţie în 2009. Am fost invitată de Happy Fish, o televiziune online, să realizez unul dintre aceste pamflete sub formă de rap, dar cu o abordare mai accesibilă unui public mai general. Nu am avut ceva în mod special împotriva lui Geoană, pur şi simplu întâmplarea a făcut să fiu eu cea care a tratat subiectul lui. Asta nu înseamnă că automat îl susţineam pe Băsescu, cum am mai văzut unele reacţii. Oricum, prefer să nu fac acuzaţii asupra unei persoane anume, ci asupra întregii clase politice (cu unele excepţii), pentru că ştim cu toţii că majoritatea celor care ne conduc nu sunt tocmai O.K.

C.C.: Ce te deranjează cel mai mult?
Gani:
Faptul că anii trec şi nu se schimbă aproape nimic. Simt că revoluţia nu a avut foarte mare efect pe termen lung. S-a obţinut într-adevăr libertatea de exprimare (uneori, doar aparentă), noi cântăm, evidenţiem anumite aspecte în neregulă, dar e foarte greu chiar să producem o schimbare propriu-zisă. Oamenii ascultă, ne dau dreptate, dar când vine vorba de mers la vot tinerii nu prea se prezintă. Îi lasă pe bătrânii care votează pe o sticlă de ulei şi 1 kg de făină, se concentrează numai pe prezent, văd doar beneficiul imediat şi nu mai ţin cont că în urmă cu câţiva ani acelaşi partid pe care azi îl votează le-a făcut rău. Şi sunt de părere că atât timp cât o să se perinde aceleaşi două-trei partide principale la putere, nu o să se schimbe foarte mult. Consider că în clasa politică e nevoie de tineri fără relaţii sau experienţă politică foarte mare, e nevoie de implicare, de dorinţa de a realiza un bine colectiv, nu de interese personale şi cred că abia atunci o să se schimbe ceva.

C. C.: Cum vezi tu schimbarea?
Gani:
Noi, ca popor, suntem comozi, poate şi fricoşi şi ne-am obişnuit să ne resemnăm. La revoluţie am fost foarte uniţi, dar acum doar dacă se ajunge la o situaţie critică lumea decide să ia atitudine. Eu zic că din 1000 de persoane care ne ascultă, dacă reuşim să dăm de gândit chiar şi la 10, e o reuşită.

Distribuie

Comments

comments