Psihotrop a lansat Mihai preda “Moara cu noroc”. Acesta incearca sa prezinte opera intr-un mod mai prietenos, pentru cei care urmeaza sa sustina examenul de Bacalaureat.
In rolul mc-ului si a elevului il avem pe Psihotrop, Bugales a produs instrumentalul iar Tudor Marciu (Moving Records) s-a ocupat de mix/master.
Auditie placuta!
Versuri:
Strofa 1:
Ioan Slavici făcea pe nebunu’.
În 1881
S-a gândit să scrie “Moara cu noroc”,
O nuvelă psihologică, da’ el nu-i psiholog.
Nu! El era scriitor.
Opera e-n gen epic, are narator
Demiurg, ominiscient, narațiune obiectivă,
La persoan-a treia, heterodiegetică,
Focalizare zero și viziune din spate –
Elementele formulei narative, frate!
Tema era parvenirea,
O condamnă, fiindcă strică firea
Omului, gen, caracterul uman,
Îl făcea să fugă doar după bani.
Moara cu noroc – simbol antitetic
Cu realitatea, e un spațiu malefic.
Bridge:
“Moara cu noroc” – Ioan Slavici,
Domnu’ Ioan Slavici.
x2
Refren:
Moara cu noroc, moara cu noroc,
Ghiţă-i viu cu ghinion, moare cu noroc.
x2
Strofa 2:
Ghiţă vrea să cumpere moara cu noroc.
Mă-sa Anei îi spune: “nu fi dobitoc,
Fii mulțumit cu sărăcia, nu pus pe-mbogăţit,
Liniștea colibei tale te face fericit.”
N-a ascultat-o pe babă și-a făcut bani.
Totu’ mergea bine pân’ a dat de un mare golan,
Lică Sămădăul, un porcar de top,
Adică fraieru’ purta haine Porc…
E-o influență proastă, fiindcă
La proces Ghiţă-ncepe să mintă,
Devine complice la crimă și
Uită de familie și de principii.
Lică face combinații cu Ghiţă
Ca să îi ia banii de la puşculiţă.
O porceşte și pe scroafa de Ana.
Ghiţă se enervează și scoate lama.
Gata șmecheria!
Îl ia nebunia și-și omoară soția,
Apoi, ca să se termine totul drăguț,
Ghiţă e omorât de Răuţ (mi-e răuţ).
Lică fuge ca să nu-l prindă Pintea
Şi se dă cu capu’ de copac – îi zboară mintea.
Moara cu noroc ia foc,
Bătrâna dă vina pe destin și asta-i tot.
Strofa 3:
Compoziția-i circulară,
Se termină și-ncepe cu spusele bătrânei.
Compoziția-i și scalară,
Bazată pe gradație și descripţii, pe bune.
Avem cupluri antitetice: Ghiţă și Lică,
Mama Anei și Ghiţă, Ana și Lică.
Alter-ego-ul narațiunii e mama Anei,
Care-ndeplineşte misiunea moralizatoare.
Moduri de expunere:
Primu’ e descriere
Și monolog interior, e logic, că
Ajută la analiza psihologică,
Și dialog, dialog, dialog, ia-o ușor,
Asta-i pentru portretizarea personajelor.
Strofa 4:
Incidența socială asupra psihologicului,
Despre asta-i vorba,
Că e bine când e fiecare la locul lui,
Dar mulți riscă, fiindcă vor bani.
Soluția a fost dată de la început,
Da’ Ghiţă n-a ascultat bătrâna
Și fuga după bani l-a omorât –
Așa se întâmplă întotdeauna.
