Psihotrop a lansat Mihai preda “Plumb”. Acesta incearca sa prezinte opera intr-un mod mai prietenos, pentru cei care urmeaza sa sustina examenul de Bacalaureat.
In rolul mc-ului si a elevului il avem pe Psihotrop, Bugales a produs instrumentalul iar Tudor Marciu (Moving Records) s-a ocupat de mix/master.
Auditie placuta!
Versuri:
George Bacovia era un poet cu capu’ vraiște,
A lansat “Plumb” în 1916,
O poezie cu un cadru funebru și trist,
Care este înscrisă în curentul simbolist.
“Plumb” – titlu sintetic cu valoare de simbol,
Motiv literar central, sugerând golul interior.
Tema operei e senzația de-apăsare
Greutatea dintr-un spațiu-nchis, claustrare.
Ce tare!
Şi-avem două strofe, practic,
Poezia-i bazată pe paralelism sintactic,
Că fiecare strofă începe cu verbul “a dormi”.
Auzi, George, da’ ție ți-e somn când scrii?
De fapt, sugera somnul mortuar și avem
Cuvântul “plumb” de trei ori în fiecare catren.
În plus, strofele au o punctuație identică
Și poezia e axată pe arta poetică.
În operă se remarcă două paradigme.
Două ce?! Două realități diferite.
Prima e cu decoru’, realitatea exterioară,
Şi-a doua strofă-i cu eul, realitate interioară.
Omu’ meu Bacovia nu a scris de pomană,
Dar a descris decorul cu termeni gen: “cavou, coroană,
Sicrie, flori de plumb” și chestii mormântale,
Care corespund cu eul, căzut în disperare.
Poezia are verbe la imperfect: “stam,
Scârțâia, era, atârnau, dormeam”;
Verbe statice la imperfect la început de vers,
Care vor să sugereze negativism intens;
Două verbe la perfect compus și conjunctiv –
Perfect-compus: “am început”, cojunctiv: “să strig”
Și-astea inspiră tot cele mai sumbre emoții,
Dispersarea eului liric și-atmosfera morții.
Morții lui. El știe, eu doar zic
Că poezia aparține genului liric.
Are mărci lexico-gramaticale precum
Verbe la persoana-ntâi: “stam, am început”
Și adjectivul pronominal posesiv “meu”
Din structura “amorul meu” – vai de-amorul tău…
Apare spleen-ul, la simbolişti era plictiseală,
Damnarea, angoasa permanentă, disperarea.
Prozodia: măsura fixă de zece silabe.
Eul e izolat, dar rimele-s îmbrățișate.
Ritmul e iambic, alternând cu amfibrah.
Amfibian? Ce? Ce-o să fac la bac?!
În concluzie, plumbu-i artă poetică, simbolism,
Şi are două elemente care-o-nscriu în modernism:
Polivalenţa semantică și structura eliptică
Şi gata! Mai bine dădeam la fizică!